Pentru că nu doare, nici nu prea-l băgăm în seamă. Şi, în caz că e bolnav, nu ne dăm seama. Aflăm cum se simte ficatul abia în urma unei consultaţii detaliate, care include şi analize de sânge. De multe ori, e cam târziu când depistăm ficatul bolnav.
Cum se testează funcţiile hepatice
Mergi la medic pentru un control de rutină şi, când colo, te trezeşti, în cel mai fericit caz, cu avertismente serioase din partea medicului. De fapt, starea sănătăţii tale ţi-ar fi putut da de bănuit că suferi de ceva, dar nimic nu te-ar fi dus cu gândul tocmai la ficat.
Aşa e acest organ intern: „mut” şi „secretos”. Nu dă niciun semn, până când e atât de bolnav, că nici nu se prea mai poate face mare lucru. Iată de ce este imperios necesar să-l mai verifici, din când în când, mai ales dacă te numeri printre persoanele predispuse la afecţiuni hepatice.
Un nivel al colesterolului crescut e un semnal de alarmă. Dacă mai ai şi kilograme în plus, lucrezi în mediu toxic, consumi alcool, alimente „nesănătoase” sau iei regulat medicamente, anticoncepţionale, suplimente alimentare, riscul îmbolnăvirii ficatului e mult mai crescut.
La fel se întâmplă şi în cazul celor care au avut hepatită, icter sau al bolnavilor de diabet. Prin urmare, un set de analize potrivite, te pot scăpa de griji.
Ce e de făcut dacă ai ficatul bolnav
La fel ca şi în cazul altor organe interne, există mai multe metode de testare a funcţiilor hepatice. În primul rând, analizele de sânge sunt relevante. Însă, ficatul poate fi examinat şi prin intermediul ecografiei, prin tomografie şi RMN, prin analize virusologice, adică markeri virali, prin fibrotest, actitest sau fibroscan.
Când se suspectează o afecţiune serioasă, scoasă la iveală de restul analizelor, medicii recurg la biopsia hepatică, în urma căreia vor putea diagnostica precis stadiul de evoluţie a bolii, tipul de celule dintr-o tumoră, încărcarea ficatului cu diferite substanţe, structura exactă a organului intern.
Ce spun analizele de sânge
Atunci când vrei să afli cu exactitate starea ficatului, trimiterea de la medicul de familie va trebui să conţină următoarele analize de sânge: hemograma, electroforeza, colesterolul, trigliceridele, bilirubina, fibrinogenul, protrombina, fosfataza alcalină, AST, ALT, GGT. În cele ce urmează, vom încerca să ne lămurim împreună cum stau lucrurile, „traducând” termenii de specialitate.
1.Hemograma stabileşte compoziţia sângelui, numărul şi tipul celulelor din este alcătuit. Este un examen de sânge uzual, de rutină, care se face în orice situaţie.
2.Electroforeza este o analiză de sânge specifică afecţiunilor hepatice şi înseamnă examinarea proteinelor serice din sânge. Asta înseamnă testarea albuminelor, alfa-1 şi alfa-2 globulinelor, beta-globulinelor şi gamma-globulinelor. Valorile normale sunt: la albumine 52-65%, la alfa-1 globuline 2-5% , la alfa-2 globuline 6-9%, la beta-globuline 8-11% şi la gamma-globuline 14-21%.
Când valorile sunt mai mici decât cele normale, se poate suspecta o afecţiune a ficatului.
3.Colesterolul şi trigliceridele pot oferi detalii importante pentru medici. De preferat ar fi ca limita valorilor colesterolului să nu depăşească 200 mg/dl. Totuşi, când valorile colesterolului sunt foarte mici, trădează posibilitatea insuficienţei hepatice.
Pe de altă parte, valorile trigliceridelor care depăşesc limitele normale, cuprinse între 30-135 mg/dl, pot indica boli hepatice, dar şi pancreatita, diabetul, hipotiroidismul.
4.Bilirubina rezultă în urma degradării hemoglobinei din sânge. Este secretată de fiere, de unde şi culoarea galbenă care declanşează icterul. Valorile normale sunt cuprinse între 0,2 şi 1,5 mg/dl. Când valorile sunt mai mari, înseamnă că pacientul fie suferă de hepatită acută sau cronică, de ciroză, de pietre la bilă ori de cancer, fie este vorba despre un ficat alcoolic.
5.Fibrinogenul şi protrombina sunt proteine sintetizate de ficat, cu un rol important în coagularea sângelui. Valorile normale sunt cuprinse între 200 şi 400 mg la 100 ml sânge la fibrinogen şi 11-13 secunde timp de reacţie la protrombină. Scăderea sub limitele normale a fibrinogenului duce la declanşarea hemoragiilor la bolnavii de ficat.
6.Fosfataza alcalină este o enzimă ale cărei valori normale sunt cuprinse între 25-115 UI. Creşterea valorilor peste limitele normale conduce spre ipoteza unor afecţiuni hepatice severe, dar şi a unor boli de rinichi, de oase sau de pancreas.
7.AST şi ALT sunt enzime hepatice cu rol în metabolizarea proteinelor şi aminoacizilor. Valorile lor normale sunt între 0 şi 40 UI. Când sunt depăşite aceste valori, înseamnă că celulele hepatice sunt distruse de afecţiuni precum hepatita, ciroza sau chiar cancerul.
8.GGT sau gamma glutamil transferaza este o altă enzimă hepatică, cu valori normale între 10 şi 50 UI. Acestea cresc peste limite numai în caz de hepatită, metastaze hepatice, ciroză, alcoolism, traumatism hepatic, pancreatită acută.